Pe scurt despre TAIJI QUAN

 

    Taijiquan-ul (pronuntat Taidziciuen) este o practica chinezeasca foarte veche de multe ori prost inteleasa, fie considerata strict o gimnastica rezervata eventual doar celor varstnici, fie ca un sistem martial stilizat - privit cu ingaduinta de majoritatea ptracticantilor disciplinelor considerate externe, ai dinamice. Vom porni chiar de la nume pentru a incerca sa aflam mai multe inca din start despre aceasta practica straveche :

Taiji inseamna Absolutul, Ultimul Adevar, Marele Principiu. Prima data este pomenit in Yijing ("Cartea transformarilor"):

"Transformarea este randuita de Marele Principiu (Taiji). Acesta naste cele doua forme ale Fiintei (yin si yang)."

Quan inseamna pumn , sistem martial. Deci, Taijiquan se poate traduce prin "Boxul Marelui Principiu" sau "Boxul Adevarului Suprem".

Taijiquan-ul alaturi de Baguazhang (Palma celor opt trigrame) si Xingyiquan (Boxul formei si al intentiei) formeaza sistemul principalor stiluri interne (Neijia) din cadrul artelor martiale chinezesti, originare se pare din zona Muntilor Wudang . Acestea reprezinta unul din polii de referinta ale artelor martiale chinezesti , de natura interna si de inspiratie taoista, asa cum artele martiale din Shaolin sunt considerate ca element de referinta pentru artele considerate externe, bazate pe un Qi Gong dur, de inspiratie budista.

Desi acum practica Taiji Quan se imparte in 5 forme sau stiluri: Chen, Yang, Sun si 2 forme de Wu cu maniere de executie diferite, teoria lor este aceeasi.

Caracteristicile Taiji : Relaxat, Natural, Suplu

In timpul practicii Taiji, miscarile se executa avand trunchiul drept, varful capului se tine ca si cum ar fi tras usor in sus, abdomenul este cufundat, coatele si umerii sunt coborate, pieptul este indreptat catre interior, intregul corp da senzatia de circularitate. Ansamblul de tehnici se executa fluid si intr-un ritm uniform. Respiratia este profunda, preferabil abdominala.

Principiul miscarii fluide si relaxate nu inseamna inertie si lipsa de vlaga. Miscarile trebuie de fapt sa combine vigoarea cu supletea, folosind forta doar cand este necesar, fara rigiditate, dar nu fara vlaga.

Este foarte important ca miscarile corpului sa fie bine coordonate pe tot parcursul exercitiului. Desi miscarile sunt suple si lente, fiecare parte a corpului se misca continuu. Atentia trebuie concentrata nu numai asupra partii care se afla in miscare, ci mai ales asupra coordonarii acesteia cu intregul corp.

Genunchii sunt mereu usor indoiti, chiar atunci cand corpul este perfect drept. Pe plan psihic, mintea este calma dar alerta. Practicantul nu trebuie sa uite ca Taijiquan-ul este "un exercitiu fizic al spiritului". Miscarile trebuie urmarite cu mintea foarte calma. Ceea ce este o miscare (corpul) este in armonie cu ceea ce este nemiscat (calmul spiritului). Pe fata nu trebuie sa se vada nici o contractie.
La inceput este nevoie de un efort de memorare, dar apoi miscarile devin naturale si practicantul ajunge sa redescopere si sa recreeze Taijiquan-ul la fiecare executie.

TAIJI QUAN si practica martiala

Incredibil poate pentru unii, in spatele fiecarui gest plin de gratie si delicatete, se ascunde o surprinzatoare eficacitate martiala. Pentru ca Taiji a fost conceput ca practica martiala de catre pustnicul Taoist Chan San Feng, dupa ce a urmarit lupta dintre o pasare si un sarpe. El a fost uluit de trecerile bruste ale acestora de la atacuri dure la eschive extrem de suple…si de aici si ideea de armonie Yin si Yang. Toate miscarile sunt concepute ca tehnici defensive, de aparare pe cele mai diverse atacuri, de a prize si strangulari, pana la lovituri de pumn sau picior. Este adevarat pe de alta parte ca vechiul Taiji avea si unele forme de executie mai explozive, ignorate sau neglijate de prcaticantii moderni. O caracteristica martiala dar si terapeutica a Taiji-ului este FA JING , explozia de energie care poate fi folosita fie pentru a perturba echilibrul energetic al unei persoane (martial) , fie pentru a restabili ( terapeutic). Forta folosita este de natura interna si este mult amplificata de tehnicile si miscarile lente de TaijiQuan

Taijiquan si Qi Gong

Multe din principiile qigong-ului ( lucrul cu energia interna QI ) se regasesc ? Taijiquan. "Tratatul Taijiquan-ului", al lui Zhang San Feng , cel ce a fondat acest sistem, mentioneaza:

"Energia (qi) trebuie trezita si cultivata, iar spiritul (shen) trebuie sa ram?a linistit si nemiscat."; "Miscarile se efectueaza de catre spirit si nu de corpul exterior, propiu-zis".

De asemenea , o alta scriere importanta, "Tratatul Taijiquan-ului", ce ii apartine lui Wang Zong Yue, mentioneaza:

"De la capatarea rutinei, persistand in practica vei ajunge la intelegerea energiei, de la intelegerea energiei - mentinand drumul - ajungi treptat la lumina sacra."

Prin exersarea Taijiquan-ului se efectueaza cele trei "aranjari", necesare pentru o buna practica a qigong-ului: aranjarea pozitiei, a respiratiei si a sufletului. Drumul din Taijiquan pune accent pe circulatia energiei, spre deosebire de qigong, unde conteaza si procesele de transformare ce apar la nivelul diferitilor centrii. De aceea se poate spune ca Taijiquan-ul si Qi Gong-ul se pot completa perfect, reciproc…

Organizatia Mondiala a Sanatatii si Taijiquan-ul

Datorita modului de actiune al Taijiquan-ului si efectului sau asupra sanatatii practicantilor, el constituie obiectul unor ample studii cu caracter stiintific intreprinse pe plan international. In anul 1988 Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat Taijiquan-ul drept mijlocul cel mai eficace de pastrare a sanatatii.