KATA - dezbateri pro si contra …
 

       Kata este un subiect destul de controversat în Karate cât si în sistemele martiale derivate din aceasta complexa , transmisa din China catre Japonia, dupa un popas destul de lung în Okinawa.

       În timp ce Kata pare un apanaj al sistemelor zis „traditionale”, unde sunt la rang de cinste, ele par a fi total desconsiderate în sistemele axate pe full contact pe motivul unei aparente inutilitati. Probabil ca adevarul este ca de obicei undeva pe la mijlocul acestor exteme si vom încerca sa ne apropiem pe cât posibil el, macar în ceea ce priveste aspectul rational pentru ca cel ce depaseste acest plan nu poate fi atins decît prin antrenamente riguroase în Dojo.

       Vom debuta în aventura întelegerii unui Kata pornind chiar de la ceea ce înseamna acest cuvânt. În limba japoneza Kata se traduce prin model sau forma. Nu este nicidecum o „lupta imaginara cu unul sau mai multi adversari” asa cum unii încearca sa îsi explice singuri sau poate primesc asemenea informatii fara sa gândeasca prea mult. Chiar daca din exterior forma unui kata, seamana cu o lupta imaginara, ea de fapt este o forma de lupta codificata. Este nevoie de un expert cu vechime care sa poata explica în detaliu finetea fiecarui set de miscari ce alcatuiesc un kata, si dintre care, unele pot servi ca tehnici foarte bune de lupta. Este aberant sa credem ca sunt sanse ca vre-o data în viata adversarii care ne vor ataca într-o seara sa fie dispusi exact dupa axa unui kata de karate si în plus sa atace exact în acea ordine. Exact de aceea multe sisteme moderne de lupta refuza antrenamentul traditional de kata – pentru ca nu îl înteleg corect.

         Kata nu au fost facute sa fie întelese imediat, ca o carte deschisa, ele au fost instrumente prin care tehnicile vechi de Kenpo din Okinawa, devenite mai târziu Karate, erau transmise generatiilor urmatoare în ilegalitate, chiar sub ocupatia japoneza a clanului Satsuma. Este nevoie de o practica serioasa, de rabdare, deschidere si nu în ultimul rînd de un instructor care chiar sa stie ceea ce preda, semnificatiile multiple ale fiecarui gest dintr-un Kata. Astfel un simplu blocaj aparent, poate fi de fapt o priza sau o degajare dintr-o priza, o dizlocare de brat sau chiar o lovitura dintr-un unghi neasteptat. La alte nivele apar de asemenea atacuri în puncte vitale si nu vorbim de o singura miscare ci este o întreaga strategie ce permite penetrarea atacului advers pentru a atinge în final si acel punct vital. Aveti toate acestea în kata-urile pe care le practicati ? Nu va iluzionati ca asemenea lucruri le puteti descoperi doar în kata avansate pe care nu le-ati studiat înca. Este doar un mit, în trecut un kata era aproape echivalent cu un întreg sistem de lupta si este suficient sa citam exemplul lui Choki Motobu , aproape neînvins gratie unui singur kata – Naihanchi ! Poate exemplul este chiar o culme a utilizarii unui kata, dar oricum, cunoasterea reala a unui kata însemna în mod clar un mare bagaj de cunostinte în plus în arsenalului unui practicant, pe vremuri.
 

           Oare de ce nimeni nu desconsidera Kata pe atunci ? Unul din raspunsuri este ca atunci tot ceea ce se studia în Kata avea diverse niveluri de aplicatii imediate Bunkai-uri , care deseori îsi demonstrau eficienta în lupte pe viata si pe moarte. Tehnicile lor nu erau deloc limitate de competitii sportive, care sa permita sau nu un Low Kick, o priza pe GI, o lovitura de pumn la fata si asa mai departe. Kata începe sa moara în spirit, ramâne doar o frumoasa forma golita de continut, pe masura ce accentul se deplaseaza catre un tip de regulament competitional sau altul… Am putea mai degraba sa avem în sistemele noncontact, un kata cu doar câteva tehnici de atac: Mae Geri, Mawashi Geri , Kizami si Gyaku tsuki , Uraken, uneori Yoko Geri si 3-4 blocaje de brat corespunzatoare atacurilor de mai sus. Si discutam de sisteme în care avem kata cu tehnici superbe de brate, de picior precum Jitte, Gankaku, Unsu atat de popular la demonstratiile de Kata …. Întrebarea de ce nu câstiga un campion de kata si în Kumite este deja retorica si oarecum trista…pentru ca îi este aproape inutila (în acel sistem de concurs). Ea devine chiar inutila, daca pregatirea este doar sportiva si nu sunt avute în vedere si aplicatiile de auto aparare. Sa ne mai amintim si de unul din principiile lui Gichin Funakoshi care spunea ca „Nu exista atac în karate” ? Mai bine nu, pentru ca asta ar însemna ca ar trebui sa schimbam chiar si denumirea concursurilor de Karate (concursuri aparute dupa moartea sa, promovate de fiul sau, Yoshitaka Funakoshi)

          În Kyokushin din cauza interdictiei loviturii cu pumnul la cap, dar si a regulamentului de full contact, gama loviturilor este de asemenea restrînsa la : Oi si Gyaku Tsuki Chudan, Mae si Mawashi Geri pe toate nivelele, Shita Tsuki, HiZa Geri si ….cam atât… Cei axati pe competitii chiar au renunta la kata-urile traditionale predate de Mas Oyama si ….în timp chiar au creat noi kata-uri , de „lupta” (de fapt de concursuri de Kyokushin si derivate similare). Renuntam deci la kata, le urâm chiar, pentru a ajunge la a crea altele noi ! De fapt este un proces evolutiv , de adaptare. De adaptare partiala de la o auto aparare pe viata si pe moarte în care unul putea fi atacat de mai multi adversari la nevoie suprematiei în ring în limitele unui regulament, si el aproximativ, cu schimbari si amendamente votate anual. Alegerea va apartine în exclusivitate ca si responsabilitatea pentru timpul pierdut (sau nu) în Dojo

Evolutia NIHON KENPO - un exemplu interesant !

        Iata pe scurt o asemenea evolutie similara a unui alt sistem mai putin raspîndit în afara Japoniei – Nihon Kenpo. Scoala a fost fondata de Sawayama Sensei , 1907 – 1977, care a gasit Shito Ryu Karate pe care îl practica el, total nesatisfacator la nivelul luptei. Pe de o parte este de înteles pentru ca Shito Ryu bate recordul de kata, înglobând toate kata de Shotokan si de Goju Ryu plus 8 creatii personale ale lui Mabuni Sensei (din nou necesitatea de transmite mai departe principii de lupta, abordari personale). De fapt Sawayama nu era satisfacut de sistemul de lupta non contact. Atunci a renuntat la vechiul regulement abandonînd însa si tot bagajul de kata al scolii pe care o practicase înainte. Cu bazele Kihon, deja puse, atât el, cât si primii lui elevi, s-au adaptat în timp, la un nou regulament mult mai liber si axat pe full contact. Pentru a nu se rani totusi, Sawayama a modificat un bogu de kendo si a început sa îl foloseasca în competitiile de ceea ce avea sa se numeasca Nihon Kenpo, un sistem revolutionar, full contact si fara kata. Sistemul a fost cel putin interesant în acea perioada, ca alternativa la un karate unde kumite-ul se desfasura relativ liniar si dupa un sistem pe puncte, lucru usor de explicabil daca tinem seama ca cei care au format primii arbitrii de karate în Japonia , erau experti japonezi de Kendo ! În timp Sawayama a trebuit sa predea mai departe elevilor sai baze adaptate la acest sistem de lupta. Odata cu trecerea timpului, acest lucru era imperativ necesar . Odata cu maturizarea sa deplina, si cu experienta trecerii la acest sistem de Bogu Karate, foarte util de altfel, Sawayama a pus la punct niste baze standard pentru noua sa scoala, fundamentând practic noi Kata, pentru un nou sistem competitional. Renuntam si denuntam kata, pentru a crea noi altele, atunci cînd vrem si când realizam cu adevarat cât sunt de necesare. Un paradox, ca atâtea altele în minunata lume a artelor martiale.

CONCLUZIE ? NU , doar puncte de plecare...

            La o privire mai atenta, am putea împarti Kata-urile din Kenpo sau Karate-ul okinawaian în câteva tipuri majore : în primul rînd avem kata de întarire si pregatire a corpului pentru lupta, dar fara aplicatii directe. Sunt ceea ce se cheama Tanren Kata si dintre care putem aminti Sanchin, Tensho, partial si Naihanchi (forma veche a lui Tekki). Apoi putem distinge katas-uri în care avem codificate strategii complexe de lupta, cu miscari ascunse (Kakushi), Jissen Kata. Ele pot fi cu aplicatii de lupta reala, pe viata si pe moarte sau eventual forme mai recente cu scop doar pentru lupta sportiva axata pe un set de reguli sau altul. Expertul si cercetatorul kenji Tokitsu, 9 dan karate, remarca chiar faptul ca în aceste kata „martiale”, mereu tehnica reala este însotita de o parte externa, demonstrativa, de o importanta aparenta - Hyoen. Aceasta este un fel de protectie pentru tehnica reala, poate chiar de disimulare, urme ale camuflarii tehnicilor din okinawa din cauza asupritorilor japonezi. Un aspect interesant asupra caruia ar fi bine de meditat când ne practicam kata-urile din propriile scoli, sau când ne bucuram ca nu le avem…

              Poate nu întâmplator Motobu sensei ajungea sa afirme în lucrarea sa Okinawa Kenpo Tode ca „Naihanchi este începutul si finalul în Kenpo Karate”. Si de asemenea cât de profund era si Gichin Funakoshi când scria în poemul sau despre Cale – Do : " Cautand inspre trecut inseamna a intelege noul "

            Nu pot încheia pentru ca, practic, „pro si contra Kata” trebuie sa devina un demers personal al fiecarui practicant. Un kata neînteles pe deplin, care nu face parte din structura noastra intima, este cu adevarat inutil pentru noi si am putea renunta la el. Sau am putea renunta la idei preconcepute despre un kata, pentru a-l redescoperi mereu cu mintea debutantului Shoshinsha, descoperind poate noi sensuri dincolo de aparenta deja banala. În plus un kata corect si bine facut presupune multe tipuri de Kumite, de la cele cu tema Yakusoku kumite, pâna chiar la forme libere de Ju Kumite unde partea de teorie din kata devine aplicata si cele doua devin parti complementare ale unei arte martiale complete. Sa ne rezumam la putin si bine, de calitate. Deja mi se pare prea îngaduitoare zicala okinawaiana – un Kata în 3 ani, pentru ca sunt mai bine de 8 ani de când practic Naihanchi si tot descopar lucruri noi. Dupa înca un an de practica a lui Byakuren Jissen Ichi (kata de lupta, modern, al lui Sugihara Sensei ) realizez ca este de fapt un Naihanchi modificat pentru regulile de kumite moderne, cu mici subtilitati pe care înca încerc sa le deprind…

(c) Cristian Laiber