BUBISHI -
Secretul artelor martiale din OKINAWA
Practicantii diverselor stiluri de karate, cunosc, cei mai multi, în linii mari istoria karate-ului. Ceea ce se stie este ca de fapt karate-ul, o
disciplina martiala aparent japoneza, îsi are originile în insula Okinawa printr-un
amalgam între stilurile autohtone de lupta destul de primitive si o mare varie-tate de
stiluri chinezesti introduse îninsula. Unele dintre acestea proveneau chiar de la
celebrul templu Shaolin – centru faimos ce sta la originea multora dintre stilurile
de wushu-kung-fu. În general este cunoscut faptul ca unii luptatori chinezi au stat o
perioada în Okinawa unde au predat localnicilor arta lor.
Astfel unul dintre cei mai cunoscuti maestri chinezi (Sifu)
ce au predat în Okinawa a fost Kwang Shang Fu (în japoneza Ko Sho Fun sau Ku Shan Ku)
cel care a lasat ca mostenire o kata celebra numita chiar Kunshanku, devenita apoi Kanku
Dai si Kanku Sho în Shotokan Karate. Lui Lianguo (sau Ryo Ruko în japoneza) este un alt
expert chinez, se pare ca stia stilul “Cocorului” printre altele, care locuind
în okinawa pentru o perioada l-a avut ca discipol pe nimeni altul decât Kanryo Higaonna,
cel care a stat la baza fondarii stilului Goju Ryu chiar daca acest nume i-a fost dat mai
târziu de catre Chojun Miyagi.
Mai pot fi amintiti de asemeni si alti maestri chinezi ca Wu
Xianhui (în japoneza Go Kenki) cu care au studiat si Chojun Miyagi, Kenwa Mabuni, Shinho
Matayoshisau sau Tang Tayi (în japoneza To Daiki) expert în stilul “Tigrului
Negru”.
Se mai stie de asemenea, ca acesti maestri chinezi si-au
îndemnat discipolii sa mearga în China pentru a-si completa cât mai bine cunostintele
în ceea ce priveste arta luptei. Astfel, cei mai multi maestri din Okinawa au petrecut
lungi perioade de timp în China, perfectionând continuu stilurile lor de lupta.
Toate acestea sunt în general cunoscute. Atunci oare de ce
a fost nevoie de aceasta introducere?
Ceea ce poate frapa pe un cercetator pasionat al originilor
artelor martiale este lipsa aparenta a unor documente mai mult sau mai putin secrete, mai
mult sau mai putin formale care sa contribuie la transmisia tehnicilor de la maestru la
discipol – fapt comun în multe din scolile chinezesti de art
e
martiale. Si totusi aceste texte secrete au existat transmise si pastrate cu multa atentie din generatie în generatie, chir pâna în prezent.
Bubishi este poate unul dintre textele fundamentale ale
artelor martiale din Okinawa – este vorba de vechiul Kenpo sau Okinawa To – De,
primele forme din care au evoluat mai târziu ceea ce astazi cunoastem sub denumirea
Karate – do. Bubishi sau în chineza Wu Pei Chi este un document extrem de vechi
aparut în China undeva în perioada dinastiei Ming (1366-1644), în traducere:
-
bu
– razboi, martial, luptator
-
bi
– a cunoaste, a afla
-
shi
– spirit, ambitie, intentie.
Cartea se dovedeste a fi un veritabil manual al artei de a
lupta cu mâinile goale structurata pe trei mari capitole. Unul contine o introducere în
istoria stilului “Cocorul Alb”, un al doilea capitol prezinta un set de tehnici
secrete de lupta, în forme directe, aplicate si ultimul capitol se refera la punctele
vitale ale corpului omenesc. Asadar, o adevarata enciclopedie în domeniul artelor
martiale ce s-a transmis de la maestrii chinezi pâna la cei din Okinawa unde a jucat un
rol extrem de important în evolutia tehnicilor de Kenpo, To – de, Karate –
Jutsu pâna la stilurile finisate pe care le cunoastem astazi chiar si cele aparute pe
filiera japoneza Shotokan, Wado – ryu. Este interesant de remarcat ca practic toti
maestrii din Okinawa îsi aveau propriul lor exemplar al lui Bubishi, de obicei copiat de
mâna. Maestrul chinez Liu Lianguo se pare ca i-a lasat discipolului sau Kanryo Higaonna
chiar propriul sau exemplar de bubishi .
Maestrul Kenwa Mabuni, fondator al stilului Shito
– ryu Karate – do afirma ca propriul lui exemplar al textului secret bubishi
este chiar o copie dupa cel pe care îl avea maestrul Ankon Itosu, fondator al curentului
Shuri – Te. Maestrul Miyagi Chojun se pare ca a primit de la un maestru chinez
aflat la Naha, în 1915, atât bubishi cât si un alt text secret legat de tehnica
“Tigrului Negru”.
Maestrul Kanbun Uechi, cel care a fondat Uechi Ryu Karate
– do ca sinteza a trei stiluri de lupta asimilate de el în China în lunga perioada
în care a ramas acolo, a explicat elevilor sai toate principiile continute în bubishi.
Acestia au învatat atât tehnicile cât si teoria complexa a punctelor vitale din acest
document secret. Interesant de remarcat faptul ca tehnicile din bubishi se refera la
aplicatii ale stilurilor Cocorului, Tigrului, Dragonului, care sunt chiar cele trei
stiluri studiate de Kanbun Uechi în China.
Cel care a facut public pentru prima oara acest document
secret a fost maestrul japonez Tadahico Ohtsuka, 9 dan Goju Kensha. Acesta l-a publicat pentru prima oara în limba japoneza, traducându-l cu ajutorul unor maestrii din Okinawa
chiar din limba okinawaiana. Aceasta se întâmpla la sfârsitul anilor ’70. Atunci
multi maestrii din China, Taiwan, Hong Kong, Okinawa si-au dat seama ca poseda acelasi
document, în ciuda unor mici modificari.
Pâna atunci Bubishi nu fusese nici o data tiparit efectiv.
Transmisia se facea prin copiere manuala. Fiecare maestru putea adauga ceva, din propria
experienta asupra celor scrise în bubishi. În acest fel au aparut diverse variante, care
pastreaza totusi esenta originalului. Uneori chiar titlul a fost modificat pentru o mai
buna pastrare a secretului.
Vom reveni acum la textul efectiv al documentului, la partea
tehnica. Cele 48 de tehnici explicate nu au o denumire anume ci sunt desemnate chiar prin
numere: fig 1, fig 2, … etc. Desenele sunt realizate în maniera orientala, tehnicile
mai mult sugerate, unele amanunte lipsind chiar în explicatiile tehnice, unele detalii
fiind chiar nespecificate.
Oricum textul nu se doreste a fi nici pe departe un manual
de introducere în artele martiale, ci o posibila baza de întelegere a tehnicilor de arte
martiale. Este vorba mai ales de aplicatii în lupta corp la corp, aproape uitate în
karate-ul de astazi mai ales în forma sa sportiva. Putem regasi la un studiu atent chiea
pentru întelegerea numeroaselor aplicatii ale vechilor kata din Okinawa preluate de taolu
– urile chinezesti de wushu – kung – fu. Dincolo de loviturile comune
aplicate cu bratele si picioarele, vechiul kenpo din Okinawa continea numeroase procedee
de lupta corp la corp –tehnici articulare, prize, chei, proiectii si imobilizari.
Aceasta tehnica de lupta corp la corp este un fel de ju-jutsu okinawaian, pastrat în
secret de cei mai multi maestrii ce “dadeau” doar formele exterioare si doar
aplicatiile evidente. Kata-urile vechi din Okinawa Kenpo, ce mai pot fi gasite si azi în
unele stiluri de karate au si numeroase aplicatii de lupta corp la corp, numite uneori
toide ( torite-jutsu în japoneza ).
Studiul vechilor texte ale artelor martiale reprezinta un
ajutor extraordinar pentru cât o mai buna si profunda întelegere a actualelor arte
martiale.
Vechile texte “documente secrete” ale diverselor
scoli contin în esenta nu doar simple tehnici ce trebuie copiate, ci ele daunumeroase
sugestii de studiu personal pe baza unor principii fundamentale.
(c) Cristian Laiber
