|
Cele mai Frecvente Intrebari (FAQ) despre Arte Martiale
ver.1.0 (10 martie.2006)
Am incercat sa compilez aici cele mai frecvente
intrebari care mi-au fost puse fie la stagii , fie pe email, despre practica
artelor martiale in general, a celor traditionale in special. Sper ca ele sa fie
utile celor interesati.
Daca subiectul care va intereseaza pe Dvs nu se afla in unul din grupurile de
intrebari si raspunsuri FAQ de alaturi, nu ezitati sa ne expediati intrebarea
Dvs.direct de la rubrica de Contact
1.
Arte Martiale Traditionale sau moderne ?
2.
Bun, si fara competitie cum m-as putea testa
/ evalua ?
3.
Aveti concursuri sau campionate ?
4.
Cum pot sa imi dau seama daca un dojo
e autentic ?
5.
Antrenamentele sunt Full Contact ?
6.
Sunt fata, as putea sa practic si eu arte martiale ?
7.
Varsta ar fi o problema in practica artelor
martiale ?
8. Nu stiu nimic, cu
ce voi incepe, ce voi invata ?
9.
Este posibil sa ma lovesc, sa ma
doara ?
10. Arme - vom studia si
tehnici de arme ?
11. In cat timp voi invata
arte martiale ?
12.
Care e cea mai buna arta martiala ?
13.
Cum se iau grade, centuri, Dan-i ?
1. Arte Martiale
TRADITIONALE sau MODERNE
?
SISTEM TRADITIONAL
- este un sistem educativ, perfectionat timp de generatii, cu
componente fizice, energetice, spirituale, avind ca efect final o armonizare
profunda a fiintei umane, gasirea unui calm interior, a unei claritati necesare
pentru depasirea cu succes a oricaror probleme din viata de zi cu zi , de orice
natura, inclusiv confruntari fizice daca totusi se ajunge la ele
-poate fi practicat la orice virsta pentru ca devine un mod
de viata cu mult dincolo de tehnica martiala in sine care este doar un mijloc, o
unealta de autodisciplinare si autocontrol...Ulterior acest control se poate
aplica si altora, fara a ii distruge...viata este prea pretioasa..
SISTEM SPORTIV (Modern )
- pregatire intensiva, de multe ori distructiva chiar, pe
segmente limitate de activitate mai ales fizica, lipsa aspecte energetice si
spirituale, de evolutie ca personalitate, limitare odata cu scaderea
performantelor fizice, odata cu imbatrinirea
- lupta sportiva presupune reguli consimtite de ambii
participanti, arbitru si mereu raportul de 1:1 intre adversari ceea nu are
legatura cu realitatea de pe strada...aici apare pregatirea complexa din
sistemele traditionale
E democratie deci fiecare este liber sa
aleaga, in functie de ce vrea !
2. Fara
concurs cum verific eficienta ?
Exista insa mai multe aspecte, pentru ca nu practicam arte martiale sportive, nici nu putem testa acolo eficienta lor , pentru ca regulile
luptei ne-ar impiedica.
- artele martiale sunt concepute pt oameni aflati in
inferioritate fata de un adversar superior fizic, numeric, dar nu si ca
pregatire tehnica si stragica. Competitiile incearca sa egaleze sansele celor
doi si evident ca tehnicile mortale vor fi interzise....Pe strada insa nu este
deloc asa..
- un alt aspect ar fi acela al definirii conceptului de „eficienta”
pentru ca este cam relativ..Credeti ca daca dati un picior in gura in sala unui
coleg de antrenament , tehnica e eficienta ? Poate … dar nu e suficienta.
Caz real : un 3 dan karate scapa cu succes de 2 adversari ce
il atacasera intr-un parc…El incheie in
spital cu taieturi adinci de cutit de la un al treilea care a venit din spate …Poate
nici nu se astepta la el,
poate se bucura ca i-au iesit tehnicile pe primii doi …cine stie? Nu incercam sa
dam o falsa inferioritate
uneia din discpline…doar sa le punem pe fiecare la locul lor …Nici nu putem cara
marfa cu un BMW si
parca nici la curse nu putem merge cu un TIR ….
Morala : tehnica nu e decit o unealta de autoperfectionare, eficienta sta in cel
din spatele tehnicii , el
este cel care se perfectioneaza ( prin perfectionarea tehnicii ). Cutitul in
sine nu e deloc periculos …el
devine periculos in miinile unui maniac…Si nici daca iau cutitul unui macelar
sef , nu voi avea
dexteritatea lui …cam la fel sta povestea si cu tehnicile artelor martiale . Un
motto dragut din filmele
western spunea „Nu Colt-ul omoara oamenii, ci oamenii omoara oameni”
Concluzia : pentru a testa eficienta, probabil ca nu tehnica
trebuie testata :)... restul tema de studiu...
3.
CONCURSURI – exista competitii, pot participa la ele ?
Oops …ati gresit sala …In artele martiale traditionale nu exista competitie si
aceasta din mai multe
motive, cel fundamental fiind ca ele sunt discipline militare, perfectionate pe
cimpul de lupta ,in situatii la limita dintre viata si moarte. Iata doar
citeva deosebiri de esenta intre sport ( competitii) si arte martiale
traditionale :
1. Lupta reala se desfasoara cind vrea adversarul nu cind vrem noi …eventual
ataca din spate si
nu suntem preveniti de acest gest „sportiv”…
2. Lupta reala nu are arbitru care sa penalizeze tehnici interzise in ring…
3. In lupta reala chiar nu exista reguli…se pot ataca orice organe sensibile ,
genitale , ochi , git ,
etc …spre deosebire de sport
4. In realitate adversarul poate fi chiar multiplu…adica 2-3 contra unul ,
situatie imposibila in
competitii sportive
Si ar mai fi si altele, dar mai putin importante (lipsa timpului de incalzire,
categorii de greutate, etc .)
Realizati acum cit de diferite sunt conceptele de arte martiale traditionale (ce
exclud competitia) si sporturi cu caracter martial ( K1, Jujutsu Brazilian, Kick Boxing, Full Contact
, etc ) ?
Noi practicam in
dojo-ul nostru arte traditionale, daca insa va intereseaza formele sportive nu
prea va putem fi de folos…Fiecare este liber sa aleaga insa ce i se potriveste
cel mai bine, ceea ce vrea
Asta nu inseamna ca nu exista confruntari libere (ceea ce unii numesc „Kumite”)
, exista si aici dar cu teme date …scopul fiind sa invatam/asimilam ceva si nu
de a il face KO pe celalalt. Este o problema de mentalitate si de atitudine …
4.
Posibile criterii de verifica autenticitea unui Dojo /
Instructor / Scoli de arte martiale:
1. Verificati daca numele scolii mai exista undeva in lume,
sau sunteti norocos ca se practica doar in orasul Dvs. Motoarele de cautare de
pe internet sunt utile in acest sens
2. Nu credeti povestile cu maestrii si scoli secrete, nimic
nu e secret, esenta consta in practica regulata....secretul, aburul in jurul
unei scoli anume intretine doar o vaga aura de mister in speranta ca poate
curiozitatea ii va face pe elevi sa stea mai mult acolo
3. Daca nu intelegeti ce vi se spune, nu inseamna ca
interlocutorul Dvs. este extrem de intelept ! Multi "Sensei" vorbesc de sus, in
termeni generali si evazivi, spunind deseori ceea ce vreti sa auziti...incercati
sa nu cadeti in plasa lor...si sa aveti discernamint...
4 Incercati sa aflati cu cine a studiat acel instructor si cu
cine continua sa o faca, pentru ca procesul de invatare este continua...Se
organizeaza stagii regulat ? cu cine ? Din nou netul poate fi de ajutor in
obtinerea de informatii
5. Nu in ultimul rind, cereti permisiunea de a asista la un
antrenament...si folositi-va intuitia....exista compatibilitate intre Dvs si
viitorul instructor ? Degeaba este un instructor legitim, daca are un caracter "dificil"
....Observati atmosfera in sala de antrenament, este calm ? are rabdare ? De
multe ori unii incearca sa fie mai catolici decit Papa , sa ii copieze pe
Japonezi, sau sa faca cum ar crede ei ca fac Japonezii...Japonezii au in primul
rind eticheta si bun simt, asa ca daca acestea sunt ceva care guverneaza
actiunile instructorului Dvs , este deja bine ...
5.
Full Contact - Pro sau Contra ?
Full Contact-ul este o notiune nou aparuta in peisajul artelor
martiale, incercind sa desemneze o diciplina mai dura, cu lovituri aparent mai
puternice, mai devastatoare...
Din nou Mituri si Aparente !
O arta martiala este sau nu este
Full Contact, dupa maniera in care este practicata. Logic ca fiind "martiala"
undeva trebuie sa existe un contact fizic, esential insa este ca acesta sa nu
fie distructiv...
Artele moderne au gasit solutia de compromis a Non Contactului (sau
SemiContact) dar din nou nu rezolva vechea problema a eficacitatii in lupta.
Solutia reala se afla in vechile sisteme , traditionale , adica transmise din
generatie in generatie si validate prin proba dura a timpului :
- progresia corecta intr-o arta martiala (militara, razboinica)
presupune etape preliminare de pregatire - nimeni nu e aruncat de prima data in
apa adinca..
- orice scoala traditionala are tehnici specifice de intarire
externa, pe baza unor practici interne, incit sa nu se distruga sanatatea
individului, ci ca ea sa fie asigurata permanent. Odata cu aceasta intarire
gradata , se poate lucra la antrenamente si cu un contact fizic mai dur, deja
corpul este pregatit si poate absorbi socuri in siguranta.
- practic orice arta martiala poate fi Full Contact sau nu in
functie de cine o practica...Cutitul nu e nici bun nici rau, depinde insa cine il
manuieste ... 6.
Sunt
femeie – As putea sa practic si eu arte martiale ?
De ce nu ? Nu credeti
in miturile ca Artele Martiale nu sunt pentru femei. Poate era vorba de sporturi
de lupta, unde dezvoltarea fizica este de multe ori exagerata doar in anumite
sensuri, si fie asepctul fizic fie chiar sanatatea pot avea de suferit.
Totul depinde de ce anume vreti…Exista si numeroase referinte istorice legate de
femei cu
abilitati deosebite de luptatoare care pot servi ca model si sursa de inspiratie.
In istoria Japoniei exista chiar unele scoli care au fost duse mai departe, timp
de 1-2 generatii , de catre
femei, fie ca nu au existat barbati suficient de bine pregatiti pentru a face
acest lucru din diverse puncte de vedere ( moral , tehnic , etc )
In orice arta martiala
trdaitionala bazata pe strategie si tactici specifice, naturaletea si supletea
femine sunt atu-uri pentru ca intreaga disciplina se bazeaza pe metode naturale
si suple de a prelua forta adversarului si de a o intoarce impotriva sa.
Din experienta, pot
spune ca, in general, desi mai putine femei practica arte martiale –
comparativ cu barbatii, cind totusi o fac, o fac mai serios , nu asteapta
rezultate imediate si de aici sanse mai bune de progres ….totusi multe se lasa
la un moment dat, coplesite probabil de greutatile vietii, etc...ca si barbatii
....
7.
Varsta
si Practica Artelor Martiale
COPII: - Artele Martiale
Traditionale sunt ceva extrem de serios si de complex pentru a putea fi cu
adevarat studiate sub virsta de 14 ani …dar ele pot fi abordate si inainte cu
mult de aceasta virsta….mai mult sau mai putin sub forma de joc…Esential este sa
se gaseasca un partener de virsta apropiata
ADULTI : -
Virsta maxima in arte martiale traditionale nu exista ….Ele pot fi incepute si
studiate la orice virsta. Maturitatea ofera avantajul unei abordari mai calme,
al renuntarii la ideile exaltate ale tineretii,
exuberanta rebela a virstei …
Nu exista o anumita
conditie fizica minima impusa -tehnicile studiate in sala trebuie sa functioneze
si in afara dojo-ului, in haine normale de strada…fara incalzirea specifica din
sala …
A fi natural este cel
mai important si acest lucru se va invata in sala de antrenament …In Japonia
multi adulti trecuti chiar de virsta a 2-a si chiar mai sus, practica aceste
discipline cu atentie
si calm…doar din dorinta de a se elibera de stress-ul cotidian, de a canaliza
pentru un timp mintea si trupul catre alt gen de activitati decit cele de birou…de
a stimula si cealalta emisfera cerebrala…
O motivatie frecventa a
demersurilor acestora este cautarea unui echilibru pe toate planurile.Deci nu exista limita superioara de virsta , oricine este binevenit si va incepe
gradat, gasindu-si un ritm propriu de antrenament in functie de abilitati,
experienta anterioara, etc...
De remarcat un elev al lui Sensei Laiber, senpai Kun Kalman din Budapesta care a
inceput practica Aikijutsu-lui Takeda Ryu la virsta de 63 de ani, in ciuda unor
grave afectiuni ale genunchiului, si la 70 de ani a trecut cu brio testul de
Shodan - 1 Dan Takeda Ryu Aikijutsu !
8.
Sunt debutant, cum voi incepe, cum voi progresa ?
Inceperea antrenamentelor este un proces educativ care nu
trebuie sa sperie pe nimeni. Sa speram ca se vor darima macar partial acele
mituri in care in salile de arte martiale, incepatorii sunt luati si testati –
adica batuti bine de colegi mai avansati - ca test de acceptare ? „familie” sau
din cine ştie ce alte motive. Ideea este ca fiecare trebuie sa invete in ritmul
lui pe care si-l va gasi singur. Instructorul va explica diverse tehnici,
posturi, deplasari, aplicatii dupa care elevii vor trebui sa repete cit mai bine
acele lucruri , sa le inteleaga cu mintea si cu trupul (mai greu un pic partea
asta, corpul nu prea va asculta de minte, dar cu un pic de regularitate si
perseverenta sigur vor apare si rezultate). Sigur ca puteti cere oricind
sprijinul instructorului sau pe cel al gradelor superioare in caz ca tot mai
exista neclaritati si dubii.
Inca un lucru foarte important - progresia in arte martiale se
face printr-o frustrare continua ...ce are ca rezultat final distrugerea sau
macar limitarea propriului ego. Ce sa insemne asta ? NU va asteptati ca vreodata
un instructor sa va laude pentru tehnica pe care o fgaceti , niciodata ea nu va
fi perfecta ...va fi doar un pic mai bine ca inainte...Si tehnica instructorului
Dvs care are poate nivelul de 5 Dan , este doar un pic mai buna decit a unui
coleg care abia a luat testul de 4 Dan. Cu siguranta ambii ar mai avea de
invatat de la un expert cu 6, 7 Dan a carui experienta e cu siguranta mult mai
mare ....Si tot asa ....Eventual pentru a va menaja vanitatea un instructor
diplomat ar putea sa va spuna ca, da, este foarte bine , DAR ar mai fi o idee sa
....etc ....Acel DAR sugereaza continuitatea studiului pe calea
martiala....dorinta de autodepasire permanenta...
Concret practica artelor martiale trebuie inceputa cu forme de
baza, de control al posturii si atitudinii corporale in cele mai variate
situatii : caderi (contact cu solul), eschive, deplasari corecte, menti-nerea
permanenta a echilibrului, ...Apoi prin execitii specifice se vor invata
elemente diferite din programa tehnica a scolii, gradat, conform cu dificultatea
. Accentul trebuie pus pe calitate, nu pe cantitate, de asemenea se va lucra cu
viteza mica pt a ramine mereu relaxat si pentru a putea corecta greselile.
9. Este
posibil sa ma lovesc si sa ma doara ?
Sigur ca posibilitatea exista…Paradoxal si nu in mod masochist, durerea este un
factor de progres in arte martiale…Cum asa ? Simplu ….printr-o durere acceptata
si aplicata evident in mod progresiv, proportional cu cit poate duce fiecare…se
pot invata multe si se poate ajunge si la formarea unui spirit puternic (
seishin no tanren – "calirea spiritului").
Arte martiale inseamna ceva militar, deci ceva combativ si o
oarecare doza de „combat spirit” este necesar ….dar asta nu inseamna ca artele
martiale sunt si periculoase….Totul trebuie facut cu un maxim control ( esential
din nou, ca principiu in arte martiale) si asumindu-ne un minim risc…O zicala
japoneza spune ca „ nu te poti lauda ca ai trecut podul, daca nu ai aruncat si o
privire si la riul involburat ce curgea pe sub tine”
Dar, cum spuneam, totul este tinut sub control. La primele cursuri
se invata Ukemi = arta primirii
contactului cu solul – caderi. Adica metode prin care un impact dur , ce poate
avea urmari grave, sa se transforme in ceva mai suplu in care forta este
dispersata si absorbita de corp…
In ceea ce priveste
ranirea adversarului – trebuie sa realizam, ca nu acesta este scopul final.
Scopul consta in a controla si neutraliza atacul, de a pastra viata cu orice
pret…dificil si de aceea greu de atins…KO-uri obtinute prin pumni si picioare in
gura, miini rupte si altele nu sunt nici pe departe apanajul unei arte martiale
autentice si nu se deosebeste cu nimic de doi batausi pe strada….
In alta ordine de idei este interesant de mentionat ca in arte martiale (mai
ales traditionale) rata
accidentelor este poate cea mai redusa dintre sporturi in general…Probabil si
pentru ca, dupa cum spune un proverb romanesc : „paza buna trece primejdia rea”…deci
din cauza unui spirit alert si (Zanshin – „spiritul care ramine si dupa….”) pe
care se accentueaza in arte martiale traditionale. Legat de acest spirit , un
maestru de bugei (arte martiale vechi) repeta elevilor sai : „virful sabiei este
mereu la gitul vostru, nu uitati asta nici macar cind salutati”….Nu este doar
paranoia gratuita …este doar un fel de constiinta dilatata …beneficiu al
practicii artelor martiale.
10.
Tehnici de ARME in arte martiale
:
Facem antrenamente si cu arme ? De ce ? Cit de tirziu incepem practica
armelor ?Armele vechi tipice scolilor de arte martiale nu prea au aplicabilitate in
zilele noastre si de aceea
antrenamentele cu cel putin o categorie de arme (lungi , de exemplu ) pare cel
putin inutil…
Si totusi tehnicile cu arme sunt utile pentru ca ele contribuie la
perfectionarea miscarilor propriului
corp…Din nou …ele sunt doar unelte, nu scopuri in sine ….Antrenanamentul cu
arme ofera o precizie in
plus practicantului, ofera o noua perspectiva asupra distantei de actiune si mai
subtil - prelungeste Ki-ul
practicantului la noi limite …Aceasta este poate cel mai important aspect al
antrenamentului cu arme …
Tehnicile cu arme, incep relativ repede, mai intii pentru antrenamente cu
distante cit mai variate ...ulterior aceste tehnici se perfectioneaza …In Japonia lucrul cu arme presupune
o experienta minima de 1 Dan (minim 3 ani), dar deja dupa un an, elevul poate incepe sa fie
familiarizat cu unele principii de
lucru cu arme
11.
De cat TIMP am nevoie pentru a invata ?
Aceasta este o intrebare generala despre cazuri particulare.
Fiecare va progresa in felul sau, in functie de o multitudine de factori:
personalitate, virsta,
experienta sportiva/martiala anterioara, constitutia fizica s.a.m.d.
Cursul nostru nu are o durata anume …artele martiale intelese ca mod de viata,
devin o practica de o viata intreaga in care mereu se poate descoperi cite ceva
nou , ceva de aprofundat…Insa si doar citeva luni pot fi suficiente pentru a
inmagazina niste reflexe de baza utile in caderi …si in eschive pentru a
evita atacul advers….De altfel a omori, a distruge este extrem de usor...Nu
acesta este scopul in artele martiale...Controlul si neutralizarea atacului
advers va cere cunostinte mai avansate (echilibru, puncte vitale, respiratie ,
etc …) a caror aprofundare si stapinire va dura mult mai mult...dar fara sa
putem da un interval anume
In Japonia se considera ca un elev constiincios (nivel mediu de pregatire) poate
avea un nivel de baza ( 1 Dan – primul nivel de centura neagra ) in stapinirea
tehnicilor in aproximativ 3 – 4 ani ….Acesta este insa un interval relativ …Aprofundarea
tehnicilor nu este liniara asa ca excesul de antrenamente nu va grabi deloc
progresul….Dureaza pina ce tehnicile invatate in mod constient…devin reflexe
subconstiente …Aici este una din importantele chei ale progresului in arte
martiale.
Cit despre drumul catre maiestrie ..este o cale lunga …important este doar sa
pasesti pe ea corect … restul se vor decurge..natural…
12.
Cea mai buna Arta Martiala ?
Nu putem
discuta despre cea mai buna arta martiala,….cea mai buna este cea care ti se
potriveste cel mai bine…si aici mai intervine si factorul uman – persoana
prin intermediul careia se descopera acea arta martiala.
Daca cel care intermediaza aceasta
cunoastere (Instructorul) este avansat atunci cu siguranta ca va putea explica
numeroase aplicatii ale tehnicilor in cele mai diferite situatii (henka ) ….Daca
profesorul e limitat … degeaba arta martiala e bogata ….ca ele devin
inaccesibile…asa ca lectia numarul 1 :
- Nu exista arte
martiale (traditionale ) slabe…ci doar profesori limitati !
Si asa am raspuns partial la intrebarile de la care am pornit ….
In continuare discutia se va muta pe alte planuri …Pentru a avea o arta martiala
„buna” este nevoie de una care sa cuprinda cit mai multe aspecte ale luptei –
toata gama de distante, arme, strategii cit mai diferite …Disciplinele moderne,
dezvoltate departe de conflicte militare, de realitatea luptei , au inceput sa
dezvolte doar anumite parti ale artelor martiale vechi .
Artele martiale vechi erau insa
parte integranta din pregatirea vechilor militari, razboinici pregatiti in orice
moment sa moara…Ei trebuiau sa foloseasca sabii , pumnale , lanci sa se descurce
la fel de bine si cu mina goala , contra unul sau mai multi , sa calareasca, si
cite si mai cite…Astfel aparea vechile scoli de arte martiale cu multiple
componente numite Sogo Bujutsu ( arte martiale integrale ) .De aici si pledoaria
anterioara pentru scolile vechi / complete oricare ar fi ele …pentru cei ce
doresc scoli cit mai complexe , cu o strategie testata de sute de ani pe
cimpurile de lupta .
13.
Grade, Diplome , Certificate !
GRADE in SCOLI
JAPONEZE
Gradele Kyu (inferioare) si Dan
(superioare), centurile colorate sunt inventii recente in artele martiale
japoneze, introduse mai exact de Maestrul Jigoro Kano in Judo, pentru motivarea
copiilor !
Vechiul sistem de evaluare japonez se numea Menkyo (certificare) si cuprindea in
general 3 nivele
Shoden, Chuden si Okuden (inferior, mijlociu, avansat) si o serie de invataturi
orale (Kuden) transmise
doar la putini alesi.
In prezent cele mai multe scpoli
traditionale folosesc un ambele sisteme in paralel : la inceput progresia se
marcheaza prin grade Kyu si Dan , la nivel mai avansat progresia este
certificata prin acele Menkyo. Desi fiecare scoala are reguli clare de atribuire,
se poate aproxima nivelul Shoden cu gradele de 1-2 Dan, Chuden cu 3-4 Dan si
Okuden - 5 Dan.
Odata cu aceste nivele
superioare apar si titluri traditionale in arte martiale cum ar fi Renshi,
Kyoshi, Shihan, Kaiden, Meijin , etc . Desi acum de multe ori in occident au
doar valoare onorifica, ele marcau pe vremuri o evolutie spirituala, un punct de
non retur (H Plee) in evolutia interioara a practicantului
GRADE
in SCOLI
CHINEZESTI
- atmosfera era mult mai
intima/ familiala, comparativ cu austeritatea antrenamentelor din scolile
japoneze. Ca urmare chiar "gradele" din arte martiale chinezesti se traduc prin
denumiri pline de respect precum "frate mai mare", "unchi", etc. exact ca intr-o
familie
- generic vorbind , la
chinezi se poate discuta de 4 nivele : novice, discipol, expert, maestru
|
